„Euphoria” e numele creației care a cucerit Eurovision, ediția 2012, pusă în scenă de artista Loreen, o Isabelle Adjani a Suediei. Pentru că „Euforia” nu e doar un cântec, ci un spectacol impresionant care vrea să sugereze nu o beatitudine indusă, ci starea activă ce rezultă de pe urma unei trăiri intense și a efortului concentrat din actul de creație autentic.
Din păcate, România s-a prezentat cu o compoziție ieftină, simplă, scrisă cu unica menire de a-și cuceri rapid publicul pentru distracție. Așa s-au adunat mijloace de peste tot, spre a încropi o melodie dansantă, ușoară și veselă: versuri puerile, cântate într-o limbă străină (spaniola) pentru a le fi scăpat înțelesul subțire, un nume păgân, „Zaleilah”, care mărește și mai mult ambiguitatea, ritmuri cubaneze și maneliste, în acord de cimpoi scoțian, acordeon țigănesc și tobe de trib. O melodie fără nici un mesaj, deci goală și fără impact, care în timp ce-o asculți îți creează impulsul de a te legăna. Și atât.
Nu-ți trebuie studii muzicale de specialitate, ci doar bun simț și bun gust ca să faci diferența între o piesă de discotecă și una care să fie reprezentativă pentru cultura românească contemporană, care să promoveze inovația și originalitatea. După modelul altor țări care au încercat să amestece un colț din cerul patriei și din propriul suflet în miezul creației lor: Suedia, Rusia, Spania, Republica Moldova, Serbia etc.
Din goana după imitație și popularitate a rezultat „Zaleilah”, un mutant globalizat, fără personalitate, care e reprezentativ mai mult pentru tendința spre superficial și dezrădăcinare a civilizațiilor contemporane grăbite, decât pentru „România profundă” în care crede cu tărie „omul frumos”.
